Babesioza , pericol real?

Desi predata in facultate ca si boala parazitara, babesioza a avut un caracter “exotic” pana nu de mult.In urma cu 3-4 ani, se diagnosticau rar cainii cu babesioza. In ultimii 3 ani, s-a putut constata o adevarata explozie cazuistica, initial in zona capitalei, apoi si in provincie, medicii veterinari remarcand o crestere de la an la an a cazurilor confirmate prin examen de laborator. Desi aparent are un caracter sezonier, majoritatea cazurilor aparand primavara, totusi, in funtie de clima regionala, pot aparea cazuri vara si toamna.
Babesioza este o boala produsa de babesii, o clasa de paraziti sporozoari intracelulari nepigmentaþi descoperiti de ilustrul Victor Babes, in cinstea caruia au fost si denumiti. Boala afecteaza animalele vertebrate, deopotriva mamiferele si pasarile, exprimarea clinica cea mai cunoscuta si studiata fiind cea a cainelui si a pisicii.
Ciclul biologic al babesiilor conține familia Ixodidae, popular cunoscute sub denumiea de capuse, astea fiind si gazda finala, mamiferele fiind doar gazde intermediare.
Transmiterea parazitului se face prin muscatura capusei, mai întocmai prin saliva acesteia. Trebuie demontat totusi mitul conform caruia o singura muscatura este suficienta pentru a oferă boala. Testele clinice au evidentiat ca o capusa trebuie sa se hraneasca 2-3 zile pentru a infecta un animal.
Babesiile paraziteaza celulele rosii, aflanduse intracelular in numar de 1 pana la 4, procesele lor metabolice ducand la distrugerea hematiei afectate si implicit la anemia pacientului.Totodata poate asigură modificari grave la indice hepato biliar, renal, splenic si nervos. De asemenea, sistemul imunitar detecteaza hematiile infectate si le distruge, dar acest mecanism opate suferi “dereglari” astfel ca incepe sa distruga si hematii sanatoase agravand anemia.
Ca si semne ale animalului bolnav se pot mentiona febra, apatia, paloarea mucoaselor conjuntivale si bucale, aparitia icterului, inflamarea ganglionilor, urinarea rosiatica si pierderea in greutate, nefiind obligatorie aparitia tuturor acestora concomitent. In unele cazuri, semnele pot fi discrete, instalandu-se forma cronica, animalele respective fiind o sursa de infectare a capuselor si realizandu-se astfel un cerc vicios.
Diagnosticarea de certitudine se face fie prin frotiu de sânge fie prin teste serologice, desi acestea din urma sunt mai greu de așezat in Romania datorita varietatii de babesii ca de exemplu si datorita costului mai ridicat al analize.
Tratamentul se face sub atenta supraveghere a pacientului de catre medic, incluzand fluido-terapia atent dozata in functie de gravitatea anemiei, in cazurile mai severe putandu-se administra eritropoietina si tranfuzii. O atentie deosebita se va acorda transfuziei datorita numarului mare de grupe sanguine canine (peste 40), o astfel de manopera , in lipsa unei banci de sange adecvate, a unei posibilitati de aflare exacta a grupei sanguine atat a donatorului ca de pildă si a acceptorului si riscului de soc anafilactic consecutiv unei administrari ulterioare, recomandandu-se a se face doar o data in viata.
NU SE RECOMANDA tratamentul simptomatic decat in situatii extreme (lipsa posibilitatii efectuarii analizei) deoarece medicatia este dominant hepato si nefrotoxica.
Totodata, s-a constatat ca anumite specii de babesia (B. gibsoni si altele) nu dispar definitiv din organismul animalului cu nici unul dintre medicamentele uzuale (Berenil, Imizol, s.a.), animalul respectiv devenind “purtator sanatos”, dar care prezinta riscul recidivei.
In prezent se studiaza o asociere de quinina, azitromicin, atocvanona si clindamicin ce va putea rezolva aceasta problem ain viitor.
A fost dezvoltat un vaccin si folosit pe scara larga mai ales in Franta, dar rezultatele sint contradictorii, procentul de imunizare fiind de cca 85%, imunizarea trebuind sa fie facuta periodic si mai ales nerealizand imunizare pentru anumite tulpini de babesia.
Cea mai buna metoda de lupta ramane profilaxia prin introducerea de tratamente deparazitare externe, igienizarea custilor si padocurilor cum ar fi si a zielor in care traiesc animalele.Pentru animalele de companie se recomanda controlul prudent dupa plimbari in zone cu iarba.

This post is for real smart people! Thanks.